Un scurt filmuleț educativ realizat de Biblioteca Congresului American despre importanța păstrării materialului digital și riscurile care pot apărea în timp: http://www.digitalpreservation.gov/videos/digipres/index.html
Category: degradarea digitală
În a treia zi și-au făcut intrarea în scenă Richard Wright, responsabil cu digitizarea materialelor audio video din arhiva BBC, implicat în proiectul PrestoPrime și Alain Depocas, directorul centrului de cercetare și documentare de la Fundația Daniel Langlois.
Richard a avut o prezentare foarte tehnică, dar extrem de utilă. A început prin a face distincția dintre conservare și restaurare. Pentru el și cei care se ocupă de arhiva BBC este clară această distincție, cu toate că se pare că unii confundă cele două tipuri de demers. Dar și ei au făcut de la bun început o confuzie, folosind termenul de conservare în locul celui de digitizare. Argumentul lor e că până la urmă și digitizarea este tot un proces de conservare.
Traducerea articolului: Digital Decay de Richard Almond. Articolul a apărut pe siteul CreativeApplications.Net
Aş vrea să cred că eu sunt destul de priceput când vine vorba de chestii digitale, dar până în urmă cu câteva luni, niciodată nu mi-a trecut prin cap conceptul de degradare digitală. Impulsul de a începe cercetarea în acest domeniu a început în timpul unei discuții legate de un proiect pe care l-am propus în noiembrie 2008 în timpul Masterului meu în arhitectură + Media Digitală. În acest proiect scurt, explorând posibilele utilizări inovatoare ale tehnologiei în casă, am propus o casă a scării al cărui perete interactiv cartografiză şi înregistrează digital atingerile și deteriorările. Curând devenise evident că există un mare interes pentru relaţia între degradarea fizică şi echivalentul său digital.
Locul evident pentru a începe cercetarea a fost internetul, unde mă așteptam să găsesc informație din belșug, dar, dacă cauți pe Google “degradare digitală” (“digital decay”) găsești vreo două formații, un font, un fotograf și asta, prezentarea lui Bruce Sterling intitulată Salvarea imaterialului: O conferinţă despre media variabilă. Această prezentare a avut loc la Guggenheim Museum din New York în martie 2001. Pare a fi una din primele atestări formale exprimate în privința degradării digitale și se dovedeşte a fi o înlănțuire de gânduri oarecum îngrijorătoare.
Imaginea de mai sus este copiată de aici: http://www.creativeapplications.net/2009/03/11/digital-decay-reference-theory/
Traducerea articolului Fending Off Digital Decay, Bit by Bit de Patricia Cohen din NYTimes
Articol găsit inițial la adresa: http://librariansgroup.blogspot.com/2010/03/fending-off-digital-decay-bit-by-bit.html
Printre materiale de arhivă aparţinând lui Salman Rushdie expuse în prezent la Universitatea Emory din Atlanta se găsesc coperte de carte pătate de cerneală, jurnale scrise de mână şi patru calculatoare Apple (dintre care unul distrus de o Coca Cola vărsată). Conţinutul celor 18 gigabytes de date părea să promită viitorilor biografi şi savanţi literari un paradis digital: fişiere complete, bine organizate şi uşor de cautat, accesibile rapid la câteva clicuri distanţă.
Dar, la fel ca majoritatea paradisurile rushdiene, şi această idilă digitală are propriul său set de probleme. După cum încep să descopere cercetătorii din biblioteci şi din arhive, materiale “nativ-digitale” – cele create iniţial în format electronic – sunt mult mai complicat şi costisitor de păstrat decât se anticipase.