bune practici digitizare educatie resurse

Librarians, Get Ready for The Future!

There are many concerns lately in the communities related to libraries about what the future holds both for the institutions themselves and their guardians. As the digital revolution settles down into the status quo, the digital natives are putting pressure upon the old institutions to speed up their game and to catch up with the enter-twining between digital environment and the physical one. Having immediate access to data and information is not only desirable, but a necessity for everyday life. So although the librarian job seems to be one of the less stressful jobs, according to Forbes, it seems to be in the same time one that is on the brink of extinction.


Digital libraries are more often than not an attempt made by librarians to catchup and adapt to the needs of the new generations. Most of them are trying to replicate into bits the organization and the structure of the stone libraries, thus trying to offer as much as possible of the library experience via online. Unfortunately, most of the time this skeuomorphism falls a bit short of the intended purpose. If someone searches for a book online, they are not necessarily expecting to find a copy of the printed volume, instead most of the time they are interested in having the information readable on whatever screen they are using, either a phone, tablet, computer or e-ink reader. So even though from a librarian’s perspective the book should keep its integrity and relation to the original, sometimes having an adaptive version of the text is more versatile.


If we take the case of how a book should be formatted for the digital environment, yet still retain usability for academic research, one good example could be the OpenEdition publishing house. If we are trying to access one of the open access books, for example Why Do We Quote?, The Culture and History of Quotation by Ruth Finnegan , we’re going to see that the book can be read online, chapter by chapter. One very good example of adaptation to the digital medium is the quote on the paragraph number, trying to escape entirely the need to use the page number as reference. The software that is used by those from the OpenEdition, Lodel is open source. Although the latest version of the software was released in 2010, after experimenting a bit with it, some might find it suitable for offering the public books in a modern format, provided there are no legal issues.


What could librarians do apart from experimenting with a publishing platform? They could try to prevent the grim fate of the dinosaurs and reinvent themselves. One of the most obvious paths is becoming an information broker or a digital curator. A plethora of good resources related to digital curation are available online. One of the best place to start is the Digital Scholarship page curated by Charles Bailey, which “provides information and commentary about digital copyright, digital curation, digital repository, open access, scholarly communication, and other digital information issues.” But if somebody wants a more formal way of starting to learn about digital curation in the proximate future, the University College London has an online course dedicated to those that are making the first steps towards this new domain. The course will start May 5th and will continue until late June. It is available here:


Whatever the future holds for library and librarians, it is never a bad idea to update the skills and competences. To sum up, here are the list of resources to get you started:


The Least Stressful Jobs Of 2013

10 Disappearing Jobs That Won’t Exist in 10 Years: Professions That Won’t Guarantee Career Opportunities

OpenEdition Publishing House


Digital Scolarship Bibliographies by Charles Bailey

Digital Curation Course University College London

Fără categorie

Philosophical Rant on IPv6 (Objects gaining identity)

This text was originally published on Medium.

One dear professor of mine used to explain us the paradigm shifts in European philosophy as a change of priority between 3 key points. In the antique world, the Greeks were fascinated by the quest of defining the being. What is the essence of anything that exists? The main figure and the one that managed to conjure the best angles of attack to this problem was Plato. During the 18th century, the focus was on the issue of knowledge. How is it possible to get to know any truth about the world around us? There was again a bright mind that managed to emphasise many facets of this complex endeavour and we know him by the name of Kant. Nowadays the problem of communication becomes the main attractor for philosophers and exploring the issues of identity and language are the hottest topics, according to my professor.

Even if we agree or not to this preamble, this is the philosophical backbone for the train of thoughts that I would like to share. And it has more to do with the future of technology than with the European philosophy. A few years ago I started to pay attention to the basic structures of the contemporary digital technologies from the perspective of digital archiving. What is a document and how the relationship between support and content is evolving was one of my interest. Browsing trough different topics, more or less related to this, I stumbled upon this new network protocol called IPv6. I know what IPv4 is as much as any digital literate should know, mainly that is what makes the internet go round. So to me, at first, IPv6 seemed to be just a solution to a shortage of addresses, much in the spirit of the Y2K solution to the shortage of digits. But reading a bit more about it I realised that this protocol is a huge earthquake. If you could bare with me the following paragraphs I will try to explain, as a neophyte, why.

4.8×1028 addresses for each of the seven billion people alive in 2011. — wikipedia

First of all the abundance of IPv6 addresses seems to be infinite. Ok, not quite, infinite, but huge enough not to worry that we humans could ever used them all. This means that we don’t have to worry about static or dynamic IP in the foreseeable future. I can only draw the conclusion that IPv6 will be a kingdom of fixed IPs for anything that can be connected. Why should you recycle any address if there are so many? The impact might be bigger than we could imagine, especially if we relate this to the possibilities of connecting to networks. The much prophetised internet of objects just found the richest soil to grow on to it. Any object that will have a processor and a piece of hardware that allows it to communicate to a network might receive an IPv6 address for ever and thus will become an entity with a very precise identity.

We can imagine now that there will be plenty of “smart” objects with this very precise identity and the possibility to connect and communicate trough networks. This means that we are witnessing the birth of a new era of a Network that is not human centric, but one in which the machines are having conversation parallels to those that we are having. Is not that this is not happening right now, but the scale at which this will happen in the future will be of a magnitude of several orders. And you know you have a paradigm shift when you have a difference of magnitude of at least 10^3. In order to backup this affirmation, please consider this: is not that there weren’t smart(touch screen) phones before the iPhone, but only after their numbers went from several hundred of thousands to several hundred of millions that we saw the mobile revolution. So is not that there aren’t now smart objects communicating among themselves independent of any human supervision, but only after we will see a sudden and huge increase of their numbers that we will perceive the paradigm shift.

Another interesting possibility would be to enable IPv6 for software, not only for hardware. We could imagine an IPv6 address attached to a file, and instead of using a MAC address as part of the IPv6 we could use its checksum. This means that a file could be located not by its location on a server, but by it’s own personal “name”. It’s like giving a mobile phone to a file, instead of communicating to it only to a fixed telephone line that is at a precise location. The implications could be bigger than I can imagine.

All those ideas are in the zeitgeist right now, there is nothing new about them. But it is worth emphasising that we are at the edge of a new era. Objects with a precise identity and the ability to communicate are not only a technical possibility and a philosophical challenge, but also a very fertile kick to the imagination. We can only speculate what new research fields might bloom, like “smart objects sociology” where Ph.D. students might try to decipher the social structure of the household equipment. “Hardware psychoanalysis” might be dedicated to inquiring the implications of a subtile error in encrypting the passwords due to a motherboard and if it is intentional or not. And we could only fantasise how a Facebook for coffee machines might look like.

fun video vimeo

Voice over

bune practici digitizare educatie Fără categorie open access resurse tehnologie

3 siteuri demne de reținut pentru curatorii digitali


Europeana 4 D – Interfata spatio temporară

Acest proiect dezvoltat în cadrul Europeana este un exemplu de explorare a unor seturi de elemente nu doar geografic, dar și temporar. De exemplu se pot vedea de câte ori apare un anumit termen/cuvânt cheie de-a lungul timpului, în diverse părți ale globului. Un lucru foarte demn de admirat este folosirea unor hărți specifice perioadelor cercetate. Dacă se cercetează răspândirea crinului regal de-a lungul secolelor, de exemplu, harta Europei se modifică în funcție de configurațiile vremii. Se pot, bineînțeles, face comparații între diverse astfel de cuvinte cheie. Ce este promițător la acest proiect este, pe lângă faptul că sunt câteva seturi de date pregătite din Europeana, IMDB, Flikr sau din alte surse de date deschise (open data), se pot folosi propriile seturi de date, dacă sunt în format .kml. Mai multe specificații despre acest tip de fișier se pot găsi aici.Cred că este o unealtă foarte potrivită celor care vor să facă cercetări comparative și latura istorică are o relevanță ridicată.

Graphic Atlas

Un ghid excelent pentru identificarea perioadelor din care provine o anumită fotografie. Una dintre cele mai bine gândite și detaliate unelte de acest gen, mi-aș dori foarte mult să văd alte exemple asemnănătoare pentru documente aflate pe cele mai diverse suporturi. Se pot face mici incursiuni de detectiv arheologici pornind de la informațiile extrem de bine structurate în acest site. Un microscop ar fi o adăugare foarte utilă acestui mic kit informativ, multe dintre exemplele de procese fotografice conținând imagini foarte detaliate ale suprafeței sau marginii fotografiei. Un site excelent pentru cei care vor să se educe în diversele forme pe care le-a luat fotografia până acum.


Omeka este unul dintre cele mai bine gândite sisteme de realizare a epozițiilor virtuale sau de implemetare a arhivelor digitale. Gândit de la bun început pentru fonduri de arhivă, are o seamă de funcții specializate: transformarea informațiilor dintr-un fișier .csv (care se poate obține foarte ușor dintr-un fișier .xls) în format Dublin Core, adăugarea unei hărți pentru geolocalizarea elemtentelor din colecție, implementarea sistemului Scripto pentru transcrierea colectivă a manuscriselor. Aceste funcții pot fi bineînțeles extinse cu ajutorul pluginurilor, la o adică putând fi create pluginuri care să îndeplinească funcții noi, și mai puternic customizate. Omeka este susținut de Center for History and New Media Roy Rosenzweig, cei care au susținut multe alte proiecte de implementare a uneltelor digitale în mediul universitar.


personale spanialapas

Călător în Incubator 107: Cum am ajuns la capătul lumii.

La invitația Oanei Banu și a lui Dorin Budușan, am vorbit despre experiența mea de pe Camino la Casa TIFF. Cea mai lungă prezentare de până acum pe această temă a avut peste 150 de slideuri. Le puteți vedea în fișierul .pdf.

analogice arhive digitizare studiu de caz video vimeo

Ultimele cuvinte

Un documentar despre recuperarea unor limbi dispărute cu ajutorul cilindrilor de ceară din Casa Pușkin (Sankt Petersburg).

spanialapas video

Despre Camino la Transilvania Live

Am fost invitat să povestesc despre Camino la Transilvania Live. Mai jos e înregistrarea emisiunii “De la 5 la 6” din 11 Aprilie 2012, vorbesc de la minutul 27. Mulțumesc Soranei Olaru Zainescu pentru recomandare și Elenei Nicolae pentru invitație!

fun video vimeo

Copilăria unui cerc

personale spanialapas

Update: Camino Frances – Cum am ajuns la capătul lumii

Video-ul prezentării mele:

Camino Frances – Cum am ajuns la capătul lumii. – PDF 4 MB

Ieri dimineață am pornit spre Casa de Cultură a Studenților, unde urma să particip la a doua întâlnire a grupului de suport pentru cei care doresc să vorbească în public, Public Speaking Support Group – PSSG (îi puteți găsi pe Facebook, Twitter sau pe pagina lor). Doream să vorbesc despre Camino, o nouă provocare pentru mine. Provocarea de data aceasta a fost să îmi restrâng discursul la doar 10 minute (dățile anterioare am vorbit 25 de minute și 45 de minute), să vorbesc într-un mediu străin mie, în fața unor oameni pe care nu-i cunoșteam dinainte, însă să le transmit o parte din bucuria pe care am simțit-o de-a lungul drumului meu. Scopul principal a fost să conving cât mai multă lume că a porni la un drum atât de lung nu este nici pe departe o acțiune supraumană, nu necesită o condiție fizică nemaipomenită, iar senzațiile și momentele mele fericite nu sunt o excepție, ci o experiență comună multora. Așadar m-am concentrat pe unele din cele mai fericite momente ale drumului meu și am încercat să vorbesc cât mai din inimă despre ele.

Cu toate că discursul meu a fost virusat de ă-uri, nu am stat chiar în mijloc, am privit prea adesea spre slide-uri sau spre laptop în loc să privesc publicul (asta reiese din bilețelele pe care am primit feedback-ul) se pare că am reușit să transmit celor prezenți partea pozitivă a aventurii mele și, lucrul de care sunt cel mai bucuros, un sfert din cei prezenți (25 de oameni) iau în considerare pe viitor o astfel de călătorie. Este fără îndoială cea mai îmbucurătoare experiență de vorbit în public pe care am avut-o până acum. Răspunsul direct al celor din sală a fost unul care m-a emoționat tare, adăugând și mai multe noduri în gât celor pe care le adunasem în timp ce vorbeam. Am simțit cum vocea mă lasă în anumite momente, o simțeam străină, ca și când ar fi fost o voce de împrumut, second hand, uzată și care dă rateuri. Din cauză că mă concentram pe voce, să mi-o țin sub control, nu am fost deloc atent și conștient de mimică, gesturi și mișcările pe care le făceam. Sper să reușesc data viitoare să îmi controlez și mai bine emoțiile și să fiu mai stăpân pe reacțiile mele. Îmi doream să am parte de un pic de umor și se pare că unii au apreciat bancul expirat care m-a ajutat să introduc un slide. Aș fi dorit să povestesc mai precis și detaliat despre Alec, Mario și Vivi, nu cred că am redat cum trebuia experiența din Logrono și la sfârșit am uitat să adaug câteva cuvinte despre experiențele negative, cu toate că aveam un mic reminder să fac asta.

Una peste alta le sunt extrem de recunoscător organizatorilor pentru mediul prietenos și încurajator pe care l-au creat, sunt extrem de încântat de proiectul lor și sper să aibă pe viitor tot succesul pe care îl merită. E foarte fain să vezi vorbitori de 16 ani sau improvizații pe o temă foarte serioasă, cum e cea a modelelor de viață. Mi-a plăcut curajul celor care au vorbit despre experiențe personale, fie cu auto-ironie, fie cu multă pasiune și mai multe emoții decât aveam eu. Cred că a fost o experiență foarte pozitivă atât pentru cei din sală, care au avut parte de discursuri variate și si-au exersat spiritul critic, cât mai ales pentru cei care au avut ocazia să vorbească în fața unui public atent, dornic să te ajute să-ți îmbunătățești calitățile de vorbitor și extrem de generos nu doar cu laudele, dar și cu sfaturile pentru evoluția ta personală la “tribună”.

Modelul creat de cei de la PSSG este unul foarte potrivit pentru începătorii în ale vorbitului în public și cred că ar trebui să-și păstreze aceleași reguli pe viitor. I-aș încuraja pe toți cei care au emoții când vine vorba de vorbitul în fața unui grup să participe la o astfel de întâlnire, să guste atmosfera și, cine știe, poate chiar să se înscrie la una dintre ediții. Nu se analizează neapărat subiectul discursului, cât modul de prezentare, publicul este încurajat să aibă un feedback cât mai mult orientat spre vorbitor, nu înspre preferințele personale,  și să includă pe lângă laude și felicitări, cel puțin o critică sau o sugestie de îmbunătățire pe viitor a prezenței în fața ascultătorilor. Chiar dacă există tendința de a împinge formatul înspre un eveniment mai impresionant, în care să vină vorbitori recunoscuți, cu multă experiență, modele pentru cei prezenți, eu consider că păstrarea unui cadru intim, fără staruri, este mult mai utilă celor cărora oricum le este greu să vorbească. Ar fi un bonus pentru public, dar cu riscul de a inhiba vorbitori mai timizi, începătorii curajoși care își iau pentru primele dăți inima-n dinți și vorbesc.

Mii de mulțumiri publicului care mi-a dat cel mai detaliat și încurajator feedback pe care și l-ar dori un speaker și plecăciuni adânci și sincere în fața echipei de organizatori care au dat dovadă de un profesionism cum rar întâlnești și la casele mai mari.

personale spanialapas

Camino Frances – Călătoria mea spre capătul lumii


Prezentarea mea poate fi descărcată de aici – fișier PDF 40 MB sau poate fi văzută în imaginile de mai jos.


În cadrul Seminarului de Cercetări Calitative voi prezenta experiența mea din vara anului 2011 în Spania. Prezentarea va avea loc Miercuri, 15 Februarie 2012, de la ora 17.00 în Sala Festivă a Academiei Române, Filiala Cluj, de pe Strada Republicii numărul 9. Vă așteptăm!