Tag Archives: Stefi

spanialapas Ziua 9 Los Arcos

Am pornit singur pe jos din hostel dupa ce am mancat un micut dejun. Voiam sa pornesc, sa ma vad pe drum. Mi’am facut usor bagajul, era deja lumina la 6 cand m’am trezit. A fost un drum in care putinele coborasuri m’au incurcat un pic, dar le’am venit de hac mergand cu spatele. Am trecut iar prin niste sate dragute si eu am ascultat toata dimineata muzica de la ninjatune. Mi’a dat un ritm bun, cerul era innorat, numai bine de mers. La un moment dat am crezut ca vine ploaia, dar m’a ocolit. Pe drum i’am intalnit pe cei trei companeros, Salvador, Steffi si Andrea. I’am depasit repede, doream sa merg de unu singur.

Cel mai tare mi’a placut azi a doua parte a drumului. Cam 9 kilometri am mers doar printre vita de vie, campuri de grau si mici umbre de copaci. A fost o zona cu dealuri line si in spate multi stancosi, nu foarte inalti. in mare parte nu era nimeni nici in fata, nici in spatele meu. A fost putin monoton, dar asta m’a fortat sa’mi gasesc ceva de gandit. Si ideea a fost sa ma gandesc la ce am facut in ultimii 10 ani in viata mea. Ideea e buna, doar ca nu a functionat pe moment. Poate mai incolo.

Am ajuns la hostel destul de repede si am fost vrajit din prima. Muzica clasica in surdina, voluntari foarte saritori, solutie pentru genunchii mei indurerati (gheata si o hidratare mai intensa), ce mai, un loc ca asta sa tot gasesti. Dupa o vreme a ajuns si restul gastii si ne’am bucurat de revedere. Eu am avut un pic de vreme sa mai scriu pe blog, restul s’au relaxat.

Seara a fost surprinzatir de buna si relaxanta, la povesti cu Salvador si Sebastian. Nu stiu de ce dar simt ca Salvador e foarte foarte ok si simt nevoia sa ma imprietenesc cu el. Parca nu la fel de mult cu Sebastian. Surpriza serii a fost Cerasela, o tipa din Bucuresti care a inceput Camino Aragones. E foarte fain sa poti vorbi in romana si de abia ne’am dat dusi la somn. A fost foarte faina seara, dupa prima parte mai singuratica.