Tag Archives: Sebastian

spanialapas Ziua 20 Ledigos

Am pornit dupa un mic dejun bun pe la vreo 7. Nu aveam nici o intentie sa ma grabesc, stiam ca am de mers doar vreo 24 de kilometri si vremea a fost destul de buna. Am fost foarte atent la picioare, nu am vrut sa fiu prea insistent cu efortul, dar totusi am reusit sa metg cam o ora jumate fara pauza. Am stat cam o jumate de ora cu Salvador, Pietro si catre sfarsit a ajuns si Kimbeley. Cu ea am mai stat la povesti o vreme despre tatuajele ei misto si despre cat de ieftin a fost echipamentul meu. Apoi am pornit iar la drum, si am tot mers pe drumul drept. Am avut senzatia ca aud tunete si ca vad nori de ploaie in departare, dar cred ca a fost doar o impresie. Campia e larga si uneori pare fara sfarsit. Am mai luat o pauza pentru picioare in primul sat peste care am dat si apoi am continuat mersul. M’am oprit doar in Ledigos, locul in care ne propusesem sa ramanem, unul din putinele cu bucatarie de pe drum. A ramas si Sebastian, Eduardo si Po, cu toate ca isi proousesera sa mearga inca 4 kilometri. Lui Sebastian i s’a facut rau si nu a vrut sa forteze nota.

Hostelul a fost dragut, a avut chiar si o piscina pe care nu am apucat sa o folosesc si internet gratis. Am mancat bine la pranz si am lenevit tot restul dupa amiezii. Am povestit mult cu Eduardo. E arhitect si mi’a povestit despre Mexic si cum se descurca el cu clientii. Am povestit si despre economie, politica, tot soiu de povesti. Prin preajma erau si fete dragute, asa ca a fost o dupa amiaza relaxanta. Pe inserate am stat la taclale cu un grup de tineri germani: Flo, un tip care a terminat scoala si avea nevoie de o provocare, Iana, Iulia si inca o tipa foarte prietenoasa al carei nume imi scapa. M’am distrat bine pe seama originii mele transilvanene si a vampirilor. Cred ca le’am lasat o impresie buna, erau dezamagiti ca vreau sa merg 33 de kilometri maine. Sper sa reusesc.

spanialapas Ziua 14 Belorado

Azi m’am trezsit in sfarsit la 6 fara un sfert si ammreusit sa pornesc la 7, dupa un mic dejun sanatos si impachetarea de dimineata. In fiecare dimineata am nevoie de vreo 15 minute pentru impachetare. Am pornit in forta si am ajuns in urmatorul sat, Granon, in vreo ora si 20 de minute, cu toate ca era la vreo 7 kilometri. Toata ziua s’a continuat asa, cu viteza si pauze de cel putin 15 minute. Sper sa reusesc sa’mi temperez ritmul, acum ca e totul plat in fata mea. Vremea a fost foarte buna de asemenea, putin innorata si fara prea mult soare puternic.

Din bucuriile zilei de azi merita amintita portia de ras din Granon cu Salvador si Sebastian, mica brutarie cu croassainte imense din Villamayor, catelul prietenos din Viloria de la Rioja si cele din partea a doua a zilei. Azi am trecut in Castillia y Leon, o regiune care ne va lua vreo 10 zile ca s’o traversam. La Rioja a ramas in urma. Belorado e primul loc din Castillia in care am poposit, la un hostel parohial.

Imi plac foarte tare aceste hosteluri, sunt cu adevarat traditionale si cei care lucreaza voluntar aici sunt de obicei foarte de treaba. Azi am vorbit cel mai mult italiana de cand sunt pe drum cu Gregorio, un elvetian aproape de pensionare. El si Monika stau doua saptamani ca voluntari aici pentru ca nimeni din comunitatea din Belorado nu vrea sa tina deschis hostelul parohial, nu aduce destul profit. Mai sunt inca vreo 6, 7 hosteluri, cu piscina chiar, ai tot soiul de facilitati, dar facute cu scop turistic. Cele parohiale functioneaza pe baza donatiilor si a voluntarilor. Uneori chiar a voluntarilor veniti din alte tari. Atmosfera a fost foarte prietenoasa, hostelul e lipit de biserica, iar pe fatada bisericii sunt vreo 5, 6 cuiburi de berze, pline.

Gregorio a fost foarte prietenos si catre sfarsitul zilei chiar m’a invitat sa’l vizitez in Elvetia. Asta inseamna ca i’a placut puiul cu ciuperci pe care l’am gatit (m’ia luat cam o ora). Totusi, dincolo de toate acestea, ne’am cam intristat pentru ca ne’am dat seama ca micul nostru grup se cam sparge. Andrea si Stefi au mers in urmatorul sat, Salvador va merge maine doar vreo 10 kilometri pentru ca are probleme serioase la genunchi, iar eu si Sebastian cine stie ce ritm vom avea. Probabil vom ajunge in 2 zile in Burgos, dar dupa, cine stie? Partea buna a fost ca Salvador are vesti bune de acasa, asa ca poate va fi totul mai bine pentru el. Pare a fi un ajun al despartirilor, dar sunt linistit.

spanialapas Ziua 11 Ventosa

Cu greu m’am lasat scos din casa lui Alecu&Vivi. Am avut parte de cel mai copios dejun de pana acum, m’am mocosit cu bagajul, am mai stat la povesti pana cand m’am trezit ca e ora 8. De abia pe la vreo 8 jumate am pornit totusi, cu mare speranta de revedere a noilor prieteni. Drumul care te scoate din Logrono te duce din centrul vechi spre blocurile de la perifierie si apoi intr’un parc. Care se prelungeste cu o pista luuuunga pentru alergat si biciclete. Pista asta a fost cam jumatate din drumul pana’n Ventosa, poate chiar mai mult de atat. A fost destul de usor traseul, fara mare stres pentru picioare. Dar a fost o zi tare calduroasa. Am baut peste doi litri de apa pe drum. Eram cam nehotarat daca sa merg pana in Ventosa sau pana in Nareja, cum te indemna impartirea ghidului meu. Ar fi trebuit sa merg iar peste 25 de kilometri, catre 28, 29. Chiar daca am por it tarziu, ma gandeam ca pot lua o pauza lunga, sa treaca soarele prea puternic si sa continui dupa.

Pe drum m’au deranjat putin degetele de la picioare care nu stiu ce au, dar se irita in ultimele zile. Le’am uns cu Compeed cat am putut si mi’am vazut de drum. Am observat ca pauzele imi provoaca dureri de genunchi si parca talpile ma impung. E o senzatie destul de suportabila si trece dupa o vreme. Totusi, pe ultimii kilometri pana la Ventosa am mers iar in crocsi. Pare a fi solutia cea mai buna ca sa le mai dau un ragaz picioarelor. Totusi, cand am ajuns in Ventosa mi’era foarte clar ca nu am cum sa merg mai departe, picioarele mi’erau obosite si caldura era mare. Salvador mi’a luat repede o bere si apoi am mers cu totii sa ne cazam.

Hostelul la care stam e cel mai cochet de pana acum. E foarte bine intretinut, are o terasa excelenta, toalete si dusuri foarte decente, bucatarie si internet bun. M’am simtit foarte bine, eram din nou cu totii in acelasi loc. La un moment dat am iesit cu Salvador afara si am stat un pic la povesti in spaniola/engleza noastra de baza. Sa fi foat vreo zece minute poate, dar am stat la soare. Am simtit ca mi se face rau si m’am indreptat spre toaleta. M’am pus usurel langa, crezand ca’mi va fi rau. Doar ca dintr’o data m’am simtit coplesit de multe multe ganduri profunde care’mi cereau toate atentia in acelasi timp si in momentul urmator m’am trezit cu Salvador soeriat, udandu’ma.

Se pare ca am lesinat pentru vreo 2,3 minute. Mie mi s’a parut o clipa doar. Am devenit constient destul de rapid, dar eram tare slabit. M’am asezat in pat cu picioarele ridicate si am inceput sa beau apa cu tableta efervescenta de la Sebastian. Dupa ce am mai mancat niste ciocolata si niste energizant, mi’a revenit culoarea in obraji. In sfarsit toata lumea a rasuflat usurata. Cred ca Salvador a fost cel mai afectat, eram cu el inainte si el m’a gasit cazut in baie.

Cat timp eu am stat cuminte, ei au facut de mancare si au pus la spalat haine, inghesuindu’le si pe ale mele in masina de spalat. Am fost foarte impresionat de grija cu care m’au tratat si eficienta lor. Restul dupa amiezii l’am petrecut vorbind cu cei de acasa, relaxandu’ma pe terasa, fara sa ma srresez de loc. Seara a venit repede si la ora 10 multi erau adormiti deja, chiar daca era inca lumina afara. Caldura ne’a cam afectat pe toti. Clar trebuie sa pornesc mult mao devreme de acum incolo. Nu’mi mai doresc dupa amiezi cu surprize.