Tag Archives: Puente dela Reina

spanialapas Ziua 7 Puente dela Reina

Am pornit destul de tarziu, cam pe la ora 8 de la hostel, dar nici nu ne grabeam prea tare, stiam ca avem doar 14, 15 kilometri de mers. Asa ca am inceput sa urcam incet spre eoliene (cum le zice moristilor care produc curent?) si am ajuns destul de usor si repede in varf, unde este un monument dedicat pelerinilor pe care’l stiam din fotografi. Nu ma asteptam sa apara atat de repede. De sus am vazut valea care se astepta strabatuta. Ne’am facut curaj pentru coborare, si, fiecare in batul lui, am pasit atent sa nu ne doara prea tare genunchii. Nu a fost foarte grea panta, dar tot m’am resimtit. Din fericire nu au mai fost multe urcusuri si coborasuri. Sebastian voia sa mearga sa vada o biserica a templierilor unde, dupa cum zicea unchiul sau pasionat de ezoterisme, este o intersectie de curenti telurici si daca stai cu talpile goale acolo, te megaincarci de energie. Clar ca am vrut sa vad daca’mi sunt bune bateriile.

Am deviat de la drum vreo doi kilometri ca sa ajungem la biserica, dar eu m’am oprit sa fur niste visine. Nu le’am furat de fapt, erau dintr’un visin public, din parc. Asa ca am mers tot drumul cam cu vre’o suta de metri i spatele lui Sebastian. Imi placea misterul, ma intrebam oare ce se poate simti la o biserica a templierilor si cum sunt curentii telurici. In timp ce mergeam si gur, prin caldura si drum uscat, am avut o mica intuitie a ce ma asteapta in Meseta, partea peste care multi pelerini o ocolesc pentru ca ar fi prea grea/plicticoasa/arida/fierbinte.

In fine, am ajuns la biserica si tocmai ce erau doua autocare cu semipelerini. Era cam multa lime si Sebastian era dezamagit, cred ca se astepta sa avem tot locul numai pentru noi, asa cum a cam fost restul drumului. Marele contact cu energiile obscure se facea descultandu’te si facand vreo doua trei turi in jurul bisericii. Ce era interesant e ca erau plantate pietre in pavaj cu latura lor subtire in sus. Asa a era oarecum ca si cum ai fi calcat pe lame, dar mult mai groase. Cred ca face bine piciorului si corpului sa faci cateva ture pe pietrele astea, dar eu nu am simtit nimic deosebit. Poate nu sunt eu destul de sensibil. Biserica era foarte simpla, cu bucati foarte subtiri de marmura alba in loc de ferestre. Nu am mai vazut asa ceva, e uimitor cum de piatra lasa lumina sa treaca prin ea.

Ne’am continuat drumul si am ajuns la urmatorul punct turistic, Obanos. Aici se pare ca se unesc Camino Aragones cu cel Frances. Am intrat in biserica si ne’am luat stampila, ca sa tinem minte ca am trecut pe acolo. Nu mult dupa Obanos am ajuns in Puente de la Reina. Aici Sebastian a avut un moment mai greu, nu’i placea hostelul. Am mers sa cautam un magazin si bineinteles ca “supermercado” era inchis. Noroc ca am gasit un altul de unde ne’am luat un pranz si o cina foarte satioase. Snitel de vita cu jambon si branza.

In hostel am intalnit primul roman, un profesor de undeva de langa Sibiu, mare montaniard. Imi spunea ca a mers pe munte chiar si cate 10 zile si acuma a venit sa vada daca il mai tin puterile. Nu am povestit foarte mult, fiecare dintre noi avea cate un tovaras de calatorie. Dupa ce am luat cina am iesit la plimbare si Sebastian si’a luat doua bete sa’l ajute la mers. Eu nu mi’am permis. Ne’am mai plimbat prin oras, noi ne pornisem sa vedem o biserica deschisa doar 3 ore pe zi, din Iunie pana’n august. Am ajuns si la podul reginei, care e intr’adevar foarte frumos. Are 7 arce si se pare ca a fost construit in secolul al XI’lea pentru a ajuta pelerinii sa treaca raul. Se pare ca traditia pelerinajului dateaza dinainte de schisma bisericilor. Pe drum inapoi lui Sebastian i’a aparut o besica din senin, dar am reusit sa intram si’n biserica de langa hostel, care e din nou templiera. Tot asa, sunt folosite placi subtiri de marmura in loc de ferestre si, cel mai interesant, exista un Iisus crucificat altfel decat de obicei. Se pare ca e o cruce atipica foarte celebra.

Nu am apucat sa’mi fac bagajele seara pentru ca au inceput sa faca niste spanioli galagie pentru c’am aprins lumina, chiar daca inca nu era ora de stingere. M’am enervat, dar mi’am adunat chestiile si m’am pus la somn.