Tag Archives: Ponferrada

spanialapas Ziua 28 Ponferrada

“You don’t have a soul.
You are a soul.
You have body.” (din cartea de oaspeti a hostelului templier din Ponferrada)

Ma gandeam sa merg si azi vreo 35, 36 de kilometri, ca si ieri. Dar pe masura ce coboram muntele, era din ce in ce mai frumos. Am facut o tona de poze, m’am oprit des, a fost o coborare minunata. Am intalnit sate extrem de cochete, care par a’si reveni din cenusa, multe ruine de piatra cine stie de cand alaturi de case renovate respectand stilul traditional. Mai toate satele folosesc ardezia (cred) pentru constructie. E o piatra in straturi, foarte inchisa la culoare. Si multe cladiri au un mic balcon de lemn la strada, cu flori si uneori pisici. Imi plac la nebunie satucele astea, sunt clar resedinte de vacanta pentru cei cu dare de mana, dar pastreaza un aer traditional bine impregnat.

Drumul a fost foarte placut si dupa ce am ajuns la sosea, si chiar daca ma m’am oprit din cinci in cinci metri sa fac poze, nu regret. Doream sa ma impregnez cu amintiri puternice din aceste locuri. Am ajuns mai tarziu decat ma asteptam in Molinaseca, unul din ultimele sate inainte de Ponferrada. Ma hotarasem deja sa nu merg mai departe de Ponferrada, era destul de cald si parca nu mi’ar fi prins rau o zi mai lejera. In Molinaseca am fost foarte impresionat de piscina de pe rau, au facut un mic baraj si au adaugat o scara ca sa cobori in apa adanca de vreo 2 metri. O piscina seminaturala, foarte imbietoare, in preajma unui pod vechi, cu verdeata si parc alaturi. Foarte simplu de realizat, dar foarte placuta.

Am ajuns in Ponferrada pe caldura, chiar daca era putin dupa miezul zilei. Pana sa ajung am gasit o livada parasita cu cirese care erau deja trecute multe, dar unele inca mai erau comestibile. Chiar daca in multe curti am vazut ciresi, se pare ca nu prea sunt pretuite, multi ciresi erau plini de fructe depasite. Cand am gasit livada asta, m’am urcat intr’un pom si greu m’am convins sa cobor. Cred ca am mancat cam un kilogram de cirese.

Ponferrada e un oras magic. Rezidenta unor templieri pe vremuri, e inconjurat de munti si strabatut de un rau. Are cel mai simpatic castel, din afara seamana cu un castel din povesti, cu multe turnulete si ziduri crenelate si o fosta balta de aparare de jur imprejur. L’am vizitat cu Iulia, Vilke si mama sa pe indelete. Informatiile din micul muzeu interior sunt despre templieri si viata din evul mediu. Ponferrada e unul dintre locurile in care istoria templierilor e la mare pret, incercandu’se repararea nedreptatii facute de Filip cel Frumos (cred) si Papa Clement al 5lea ordinului cavaleresc.

Bineinteles ca ne’a prins o foame de lup de la atata istorie si am dat iama in supermarket. Eu imi tot imaginam un pui cu ciuperci mai bun decat in Belorado, asa ca le’am convins si pe fete ca asta trebuie sa gatim. Am fost superstarul serii, am gatit la trei ochiuri pentru 8 persoane. Le’am promis si clatite, dar a trebuit sa aman pentru maine dimineata asta. A fost si ziua de nastere a unuia dintre tovarasii de drum, asa ca a fost o seara cu vinuri foarte bune si sampanie. Asa zile sa tot ai.