Tag Archives: Linda

spanialapas Ziua 25 San Martin del Camino

Am plecat in sfarsit din Leon pe la vreo 8 si a durat o vreme sa ies din oras. A fost probabil cel mai lipsit de evenimente drum de pana acum. Daca meseta m’a entuziasmat cu ariditatea ei si senzatia de neclintire, azi am avut parte de un drum paralel cu soseau in cea mai mare parte a timpului. Cum masinile faceau zgomot, am mers cu castile in urechi o buna bucata de drum. Am ascultat o discutie despre Persepolis si romanul grafic si ceva lectii de portugheza. Pe drum am intalnit doar o turma de oi, o lacusta mare si verde, un canal de irigatii si cateva camioane. E distractiv sa faci semn camioanelor, ca sa te claxoneze. E un joc pe care l’a inceput Salvador si cum eram plictisit l’am incercat si eu. Iti da cate un sut de energie. Poate m’a ajuat si magnificul bat salbatic lasat de Emily in urma. E foarte atipic, sper sa nu’l uit pe undeva pe drum.

Am ajuns destul de usor in San Martin si m’am hotarat sa ma cazez in hostelul municipal. E foarte putin aglomerat si este un pui de pisica portocaliu foarte activ si jucaus. Am vazut prima data nori de ploaie de cand sunt pe drum si dupa ce m’am trezit a venit ploaia. A fost o mica furtuna cu mult vant si putine tunete si fulgere, dar nimic iesit din comun. Sper sa nu am parte de ploaie, nu am nici papuci impermeabili si nici pelerina. Se pare ca mai e nu va ploua, dar cine stie. Mi’a placut ca inainte de ploaie unul dintre pelerini, mai sifonat el ca stil, canta un soi de cantec indian. L’am intrebat si mi’a zis ca e o combinatie de cantec indian si tibetan care’l ajuta sa se relaxeze. Suna fain inainte de furtuna.

Seara am petrecut’o la bar dupa ce am povestit un pic cu Christine, Linda si Andre. Pe Christine am intalnit’o prima data in Ronscevalles, iar pe Andre l’am mai vazut in ultimele zile. Linda a inceput doar ieri din Burgos si e din Praga. Pare foarte simpatica si ne’a povestit o poveste de amor care implica un mail demn de retinut: o rivala i’a cedat sau a invitat’o sa se infrupte din barbatul dorit la comun, cu amenintarea ca daca ii frange acestuia inima, ii va zmulge vaginul cu dintii. Memorabil. Impreuna am mers in bar, insotiti de cele doua surori irlandeze care sunt cele mai de gasca. Desi au peste 50 de ani, sunt tot timpul puse pe sotii, bere si ras. E tare distractiv in preajma lor si sunt foarte lipsite de prejudecati. Am povestit mai ales cu June, dar sora ei pare mai nebuna: ne’a povestit toata seara despre cum da tot soiu de nume personajelor de pe drum si isi inchipuie tot soiul de povesti.

Deliciul serii a fost povestea cu cele doua coreence pe care le’a denumit SueChin si LeeChin (foarte posibil sa inventez si eu acum) care merg, ca si majoritatea coreencelor, ultraprotejate impotriva soarelui. Au chiar si aparatori pentru fata si arata ca si cand ar merge sa bazaie albinele. In imaginatia irlandezei tatal lor era faurarul inelului pe care ea il purta impotriva sforaitului. Dar si’a dat seama, dupa sforaitul hotarat ca de fapt e un inel pentru campionii la sforait. Am mai inteles doar ca una dintre ele e dansatoare la bara (pole dancer), avand un dublu inteles. Pe langa cel clasic, poles sunt betele de mers, si se pare ca avea un mers foarte sexi pe drum. Oricum, astea sunt doar firimituri din saga coreeana din capul celei mai pline de umor irlandeze din cate am intalnit. A fost o seara tare vesela.