Tag Archives: acasa

spanialapas Ziua 22 Mansillas de las Mulas

Iar am pornit pe frig, pe la vreo 7 si ceva. Nu ma pot plange cat datile trecute, a tinut mai putin si am ajuns la soare repede si fara sa’mi dau seama. Drumul a fost in continuare de’a lungul sirului nesfarsit de platani, cu care m’am obisnuit foarte tare. Imi place ca poti vedea in departare cum se continua drumul, cum coboara sau ia curba. Am mers cam o ora jumate pana cand am luat prima pauza, cu ciocolata si stafide. Mi’a prins bine, m’a umplut de energie. Dupa o vreme am inceput sa am dureri la genunchiul drept, dar dupa o pauza destul de scurta, am reusit sa’mi reiau ritmul. In ultima parte a drumului m’am intalnit cu Salvador si Sebastian si am continuat sa ne depasim de cateva ori. Dupa inca o pauza scurta am ajuns la destinatia zilei, care e la 20 de kilometri de Leon, nu la 14 cum ne asteptam.

Ne’am cazat la hostelul municipal pentru ca avea bucatarie. Am observat ca ori de cate ori imi dau credentialul spre stampilare, automat sunt sfarsit. Cam asa a fost si azi, pentru o scurta perioada. Dar repede mi’am revenit, drumul nu a fost chiar atat de greu de fapt. Asa ca m’am invartit prin camera, fara somn si bine dispus. Lui Salvador nu’i venea sa’si creada ochilor, eu treaz la 20 de minute dupa ce am ajuns. Cum nu aveam somn, am inceput sa’mi caut bilet pentru intoarcerea acasa. Cea mai buna oferta a fost din Lisabona, pe data de 26 Iulie, pana la Budapesta. Biletele de avion direct din Santiago sunt scumpe, cel putin cele pe care le’am gasit cu ajutorul Kayak. Asa am din nou ocazia sa ajung in Lisabona, si daca timpul imi permite, si prin alte parti. Am fost timp de vreo doua ore plin de bucurie. Intre timp si Salvador a aflat ca trebuie sa se intoarca pana pe data de 17 iulie acasa, asa ca nu vom merge impreuna in Portugalia. Poate totusi vom ajunge impreuna in Finisterre.

Intre timp ne’a ajuns din urma Emilly si ne’am bucurat foarte tare cu totii sa o vedem. Maine se intoarce din Leon in Belgia. Ne’am tot distrat si hahait cu ea dupa ce am mancat un pranz tarziu mai mare decat il puteam duce. I’am tot explicat cat de cool e si ea se lasa greu convinsa. Pana la urma ne’a povestit ca trebuie sa se intoarca pentru ca e managerul unei scoli de vara pentru studenti americani la Oxford si nu a mai avut nimic de comentat. Ammiesit toti patru la o plimbare si ne’a mai zis si ca are in sange urme de indian american, suedez, italian si posibil negru. Clar, Emilly e cea mai tare si o tratam cam ca pe unul dintre baieti. Seara am mai stat de povesti cam o ora cu Maria, o tipa din Polonia. E foarte religioasa, dar si foarte deschisa dialogului, deloc habotnica. Am avut o discutie foarte faina despre tot soiu de aspecte ale vietii, pana cand ne’au intrerupt vecinii de bucatarie cu grohaituri de porc. Da, mai sunt si idioti pe drum. Sper sa scap de ei cumva. Oricum, a fost o zi chiar buna azi.