Category Archives: personale

Update: Camino Frances – Cum am ajuns la capătul lumii

Video-ul prezentării mele:

Camino Frances – Cum am ajuns la capătul lumii. – PDF 4 MB

Ieri dimineață am pornit spre Casa de Cultură a Studenților, unde urma să particip la a doua întâlnire a grupului de suport pentru cei care doresc să vorbească în public, Public Speaking Support Group – PSSG (îi puteți găsi pe Facebook, Twitter sau pe pagina lor). Doream să vorbesc despre Camino, o nouă provocare pentru mine. Provocarea de data aceasta a fost să îmi restrâng discursul la doar 10 minute (dățile anterioare am vorbit 25 de minute și 45 de minute), să vorbesc într-un mediu străin mie, în fața unor oameni pe care nu-i cunoșteam dinainte, însă să le transmit o parte din bucuria pe care am simțit-o de-a lungul drumului meu. Scopul principal a fost să conving cât mai multă lume că a porni la un drum atât de lung nu este nici pe departe o acțiune supraumană, nu necesită o condiție fizică nemaipomenită, iar senzațiile și momentele mele fericite nu sunt o excepție, ci o experiență comună multora. Așadar m-am concentrat pe unele din cele mai fericite momente ale drumului meu și am încercat să vorbesc cât mai din inimă despre ele.

Cu toate că discursul meu a fost virusat de ă-uri, nu am stat chiar în mijloc, am privit prea adesea spre slide-uri sau spre laptop în loc să privesc publicul (asta reiese din bilețelele pe care am primit feedback-ul) se pare că am reușit să transmit celor prezenți partea pozitivă a aventurii mele și, lucrul de care sunt cel mai bucuros, un sfert din cei prezenți (25 de oameni) iau în considerare pe viitor o astfel de călătorie. Este fără îndoială cea mai îmbucurătoare experiență de vorbit în public pe care am avut-o până acum. Răspunsul direct al celor din sală a fost unul care m-a emoționat tare, adăugând și mai multe noduri în gât celor pe care le adunasem în timp ce vorbeam. Am simțit cum vocea mă lasă în anumite momente, o simțeam străină, ca și când ar fi fost o voce de împrumut, second hand, uzată și care dă rateuri. Din cauză că mă concentram pe voce, să mi-o țin sub control, nu am fost deloc atent și conștient de mimică, gesturi și mișcările pe care le făceam. Sper să reușesc data viitoare să îmi controlez și mai bine emoțiile și să fiu mai stăpân pe reacțiile mele. Îmi doream să am parte de un pic de umor și se pare că unii au apreciat bancul expirat care m-a ajutat să introduc un slide. Aș fi dorit să povestesc mai precis și detaliat despre Alec, Mario și Vivi, nu cred că am redat cum trebuia experiența din Logrono și la sfârșit am uitat să adaug câteva cuvinte despre experiențele negative, cu toate că aveam un mic reminder să fac asta.

Una peste alta le sunt extrem de recunoscător organizatorilor pentru mediul prietenos și încurajator pe care l-au creat, sunt extrem de încântat de proiectul lor și sper să aibă pe viitor tot succesul pe care îl merită. E foarte fain să vezi vorbitori de 16 ani sau improvizații pe o temă foarte serioasă, cum e cea a modelelor de viață. Mi-a plăcut curajul celor care au vorbit despre experiențe personale, fie cu auto-ironie, fie cu multă pasiune și mai multe emoții decât aveam eu. Cred că a fost o experiență foarte pozitivă atât pentru cei din sală, care au avut parte de discursuri variate și si-au exersat spiritul critic, cât mai ales pentru cei care au avut ocazia să vorbească în fața unui public atent, dornic să te ajute să-ți îmbunătățești calitățile de vorbitor și extrem de generos nu doar cu laudele, dar și cu sfaturile pentru evoluția ta personală la “tribună”.

Modelul creat de cei de la PSSG este unul foarte potrivit pentru începătorii în ale vorbitului în public și cred că ar trebui să-și păstreze aceleași reguli pe viitor. I-aș încuraja pe toți cei care au emoții când vine vorba de vorbitul în fața unui grup să participe la o astfel de întâlnire, să guste atmosfera și, cine știe, poate chiar să se înscrie la una dintre ediții. Nu se analizează neapărat subiectul discursului, cât modul de prezentare, publicul este încurajat să aibă un feedback cât mai mult orientat spre vorbitor, nu înspre preferințele personale,  și să includă pe lângă laude și felicitări, cel puțin o critică sau o sugestie de îmbunătățire pe viitor a prezenței în fața ascultătorilor. Chiar dacă există tendința de a împinge formatul înspre un eveniment mai impresionant, în care să vină vorbitori recunoscuți, cu multă experiență, modele pentru cei prezenți, eu consider că păstrarea unui cadru intim, fără staruri, este mult mai utilă celor cărora oricum le este greu să vorbească. Ar fi un bonus pentru public, dar cu riscul de a inhiba vorbitori mai timizi, începătorii curajoși care își iau pentru primele dăți inima-n dinți și vorbesc.

Mii de mulțumiri publicului care mi-a dat cel mai detaliat și încurajator feedback pe care și l-ar dori un speaker și plecăciuni adânci și sincere în fața echipei de organizatori care au dat dovadă de un profesionism cum rar întâlnești și la casele mai mari.

Camino Frances – Călătoria mea spre capătul lumii

Update:

Prezentarea mea poate fi descărcată de aici – fișier PDF 40 MB sau poate fi văzută în imaginile de mai jos.

 

În cadrul Seminarului de Cercetări Calitative voi prezenta experiența mea din vara anului 2011 în Spania. Prezentarea va avea loc Miercuri, 15 Februarie 2012, de la ora 17.00 în Sala Festivă a Academiei Române, Filiala Cluj, de pe Strada Republicii numărul 9. Vă așteptăm!