spanialapas Ziua 33 Portomarin

Iar am fost ultimul care a iesit din hostel. La ora 6 mi’a sunat ceasul si toata lumea a fost in picioare. Mai putin eu. In jumate de ora, cineva a stins becul si am ramas aingur in camera. Pe la 7, cand in sfarsit m’am teezit, eram total singur. E un sentiment fain sa fi ultimul care pleaca. Totusi, le promisesem fetelor ca vom merge impreuna azi, asa ca am accelerat. Am depasit o tona de oameni, chiar si pe unii din camera mea care pornisera cu o ora mai devreme. Dar asta doar pentru ca se oprisera pentru micul dejun pe drum. Eu m’am opri doar dupa doua ore, cand am dat de grupul meu. Nu a fost o pauza lunga, insa ei au reusit sa porneasca inaintea mea.

A fost destul de fain peisajul, cu multa padure in ceata, dar plin plin de oameni. Multi spanioli. A doua oara cand m’am oprit am mancat o portie serioasa de placinta cu ton, empanada atun, si m’am hotarat sa merg mai incet. Latura dreapta a talpii drepte a inceput sa ma jeneze si am vrut sa evit aparitia besicilor care m’au ocolit din fericire pana acum. Asa ca am mers mai lent alaturi de Wiebke si am povestit din nou foarte fain. De fapt am cam depasit multa lume, dar ritmul nu a fost asa dracesc ca dimineata. Ultima ora a trecut repede si ne’am trezit pe podul catre Portomarin.

Aici am avut parte de o coada lunga pentru un loc in hostel si am fost printre ultimii sa prindem un loc. Diferenta fata de alte locuri private e ca aici platesti cam jumatate de pret pentru un pat. Asa ca toata lumea se inghesuie pentru a prinde un loc in hostelurile municipale. Nu am vazut de mai bine de o saptamana sau doua in hostel parohial si imi lipsesc, atmosfera e extrem de primitoare in ele. Am bagat somn direct pentru vreo doha ore si am fost un om nou apoi. Cu toate ca era o bucatarie, nu erau vase, asa ca am improvizat in canile pentru cei ale lui Wiebke niste orez fiert cu salata cu de toate. A fost foarte bun. Seara am incheiat’o vesel cu bere si cidru pe malul raului.

Leave a Reply