spanialapas Ziua 32 Sarria

A sunat la 5 jumate alarma fetei din patul de dedesubt si de abia pe la 6 jumate am reusit sa mai dorm vreo ora. Nu eram in nici o graba, voiam sa le astept pe fete sa ma ajunga din urma. Asa ca pe la 8 mi’am luat micul dejun si m’am mai invartit prin hostelul pustiu. E foarte ciudat cum toata lumea doarme si se trezeste mai in interval de vreo ora. Dimineata mai toti sunt plecati pe la ora 7, iar seara la ora 11 putini mai sunt trezi. Pe la 9 fara ceva nu am mai avut rabdare, asa ca am pornit la drum. Am mai stat vreo 15 minute sa prind internet pe drum si apoi am luat’o la dreapta. Asta e drumul clasic, cel pe care se mergea pe vremuri. E mai scurt si nu trece prin Samos, care se pare ca e o manastire celebra. Dar foarte frumos.

Mare parte din drum am mers prin padure, cu urcusuri si coborasuri. Dupa o vreme am mers din nou cu capul in nori, la propriu. E foarte faina ceata norilor care te invaluie si vezi doar cat e nevoie in fata ca sa mergi. Totusi, nu a plouat mai mult de cateva minute azi, asa ca drumul a fost foarte placut. Cand mai aveam doar vreo 6 kilometri din cei 18 pe care i’am mers azi, m’am ospatat cum se cuvine cu mure mari si negre. Cam asta a fost cea mai serioasa pauza, cam de 20 de minute, pe care am luat’o azi. Asa ca am ajuns pe la 1 jumate in Sarria si am prins un loc la hostelul municipal. Mare noroc am avut si nu stiu daca voi mai avea pe viitor, se cam aglomereaza ultimamportiube a drumului.

In Sarria m’am intalnit cu Fabio, Maria, Linda, Christine si The Fairies, cele doua surori irlandeze. Dar eu doream sa intalnesc grupul meu hardcore, insa caldura incepea sa’si faca simtita prezenta. Asa ca le’am lasat un semn fetelor dupa ce am vorbit cu Daniela unde sa ma gaseasca. Chiar tine foarte mult sa ajungem in acelasi timp in Santiago, ma simt foarte confortabil in preajma lor si nu as vrea sa fiu singur cand ajung acolo. Apoi am mers la somn si am recuperat siestele trecute, am dormit cam doua ore jumate.

Dupa ce m’am trezit am mai dat o tura prin oras, sa vad cine ce mai face. Am aflat de la Linda ca grupul meu preferat a ajuns si cauta un loc unde sa doarma. Pare a fi fost cel mai dificil lucru de obtinut azi. Dupa ce m’am mai plimbat o vreme, am dat de ele si ne’am bucurat cu totii. Era deja tarziu, asa ca am mers sa mancam. La masa am poestit o tona despre filme si am descoperit ca Michril (Mihail) e si el tare pasionat de ele. A fost o seara placuta, ne’am reuperat unii pe altii si de maine sper sa mergem impreuna, in acelasi ritm pana in Santiago.

Leave a Reply