spanialapas Ziua 31 Triacastela

Azi am pornit cel mai tarziu la drum de pana acum, bine dupa 8 jumate. Era urat de tot afara, ploua si erau norii pe noi, asa ca am tras de timp cat am putut. Am baut vreo doua ceaiuri si am mancat toate dulciurile pe care le luasem cu o zi inainte. Am mai stat la povesti cu Gido si la un moment dat m’am decis sa pornesc. Am ramas fara capisonul de la sacul de dormit si sunt convins ca mi l’a furat cineva, altfel nu se explica cum nu am reusit sa’l gasesc absolut nicicum in jurul patului.

Primii 6 kilometrii prin ploaie i’am mers fara sa am cea mai mica curiozitate despre peisaj. Eram total nepregatit pentru ploaie, cu pantaloni scurti, papuci care permit piciorului sa respire, dar lasa si apa sa intre, iar pelerina era semipermeabila, dupa o vreme eram cam umed. Cand am vazut ca picioarele incep sa simta umezeala, adica dupa vreo ora, am tras la primul bar pe care l’am vazut. Am luat un ceai, m’am descaltat si am asteptat sa mi se usuce pelerina si ciorapii. Era frig si eram si singur. Din fericire dupa putina vreme au intrat Linda, Christine si Andreas, asa ca am avut companie. M’am mai linistit pentru decizia de a merge mai departe ieri, se pare ca locul nu era chiar atat de magic si primitor pe cat parea la prima vedere. Tipul era un dubios, lui Andreas i s’a facut rau de la mancare, Linda a primit un covor urat mirositor si plin de praf in loc de patura, iar Christine se pare ca a facut cunostinta cu plosnitele. Da, era dubios rau tipul, se pare ca seara clatinandu’se le’a prezentat mandru gradina lui, care era cam plina de buruieni si cioturi, cu prea putine legume. Oricum, el era extramandru de ea.

Apoi a aparut si Gido si Simon si Robbie si era plin in jurul meu. Cu toate acestea eu am plecat printre ultimii, am stat aproape o ora acolo. Am iesit in ploaie si am inceput prin ocolirea drumului, mergand pe sosea. In felul asta nu a trebuit sa ocolesc toate baltile si sa ma feresc de bolovanii alunecosi. Am mers destul de bine, inca vreo ora, pana cand am simtit ca se stoarce apa din sosete. Atunci m’am oprit iar intr’un bar unde l’am regasit pe Fabio, pe care’l reintalnisem dupa vreo doua zile in primul bar. Mi’am stors sosetele si a iesit apa, nu gluma. Am pus ceva hartii in papuci si am stat iar vreo 40 de minute. Intre timp a aparut o urma de soare si am mai prins curaj. Pe cand am iesit soarele lumina bine printre nori si ploaia marunta incetase. Am mai mers o vreme pe drum pana cand am ajuns la drun sj am vazut ca era o diferenta de 2 kilometri in plus daca as fi continuat pe sosea. Asa ca m’am mutat pe drum si a fost foarte fain. Ba ploua, ba se oprea, dar nu ma stresam prea tare. Stiam ca oricum ar fi fost, tot ajungeam ud, neud la destinatie. Peisajul era frumos si intram prin nori, apoi iar vedeam clar vreo 100 de metri in fata mea. La un moment dat era cineva infata mea si se vedea foarte fain, parca disparea in ceata, cu toate ca avea o viteza constanta.

Parte cea mai faina a drumului a fost ca am mancat multe afine, doua mure, zmeura si strugurasi dintr’o curte, unde erau spre vanzare fara vanzator, trebuia sa lasi banii intr’o cutie, si cateva cirese. Iar bucuria cea mai mare a fost cand am vazut de departe satul. Am mai mers totusi cam vreo doi, trei kilometri, iar ultimul sfert de ora printr’o ploaie torentiala crancena. Oricum, am avut mare noroc sa prind ultimul loc la hostelul municipal, ud learca. E dragut locul, dar are cel mai infernal dus pe care l’am intalnit: doua butoane, unul pentru 10 secunde de apa calda, altul pentru 8 secunde de apa rece. Adica apa oparita si apa de izvor. Oricum am incercat nu am putut sa fixez o tempetatura medie, noroc ca dupa o vreme m’am obisnuit cu apa fierbinte.

Am petrecut o seara in sat foarte faina, cu multa lume si destula bere. Am vorbit la telefon si abia astept deliciile de acasa, dar am avut si o discutie interesanta cu Maria. E ciudat cum o femeie matura, peste 45 de ani, poate sa aiba inca probleme de adolescent. Am avut o parere gresita despre ea, cand mi’a spus ca face coaching, eram convins ca e foarte stapana pe ea. Dar cred ca drumul o da peate cap. Pentru maine scopul este sa ma reintalnesc cu Iulia, Wibke si Margit (?). Poate reusesc sa stau locului destul cat sa ma prinda din urma.

Leave a Reply