spanialapas Ziua 23 Leon (1)

M’am trezit destul de tarziu, dar nu a fost asa grav, ma asteptau doar 20 de kilometri de mers. Totusi, am fost prost dispus. Jumatate din drum a fos de’a lungul unui drum foarte circulat, erau multe masini, multe camioane si foarte mult zgomot. Foarte foarte enervant. Dupa o vreme m’am intalnit cu Emily si am mers impreuna pana in Leon. In partea galagioasa fiecare a mers cu dopuri in urechi, doar ca ale mele aveau si muzica. E bine sa asculti muzica din cand in cand. Drumul apoi s’a indepartat de sosea si am inceput sa povestim. Am povestit destul de mult despre relatii si despre oameni, cred ca aveam mare nevoie sa povestesc despre asta. Drumul pana in Leon a fost usor, si desi am pornit pe la 8 fara un sfert din Manillas de las Mulas, am ajuns in Leon pe la 11 jumatate. A fost foarte fain sa ajungem la hostelul din manastirea surorilor benedictine, i’am vazut pe Pietro, Kimbeley, Pu, Eduardo, Margareta, foarte multe fete cunoscute si care credeam ca sunt deja cu mult in fata noastra.

M’am decis sa raman inca o zi in Leon, ti se permite asta aici. E ultima zi pentru Emily si mi’a spus ca este un muzeu de arta contemporana, mi’ar placea sa’l vad. Dupa ce am ajuns am mers sa mancam, am gasit o piata specific spaniola si eu mi’am luat o gramada de fructe, carne de porc si branza din lapte de capra si vaca. Branza nu a fost nemaipomenita, dar mi’a tinut de foame. Apoi ne’am intors la hostel si am dormit. Dupa am vizitat catedrala, care are cele mai impresionante si frumoase vitralii de pana acum, si Eroski, magazinul meu preferat. Intre timp imi schimbasem intentia, voiam sa plec maine mai departe, dar Salvador va lua trenul pentru urmatorii 70 de kilometri, iar Sebastian va merge mai putin decat mi’as propune eu. Asa ca m’am hotarat sa raman totusi inca o zi si sa’mi resetez camino’ul. Teoretic as ramane singur, fara sa cunosc pe nimeni, dar simt ca am nevoie sa fac asta. Sunt tare trist ca raman fara prieteni, dar simt ca am nevoie de o zi de pauza, sa ma gandesc la drumul de pana acum si la viitor. E o seara grea, nici chiar vinul excelent de Rioja pe care l’am baut nu poate spala amaraciunea.

Leave a Reply