spanialapas Ziua 20 Ledigos

Am pornit dupa un mic dejun bun pe la vreo 7. Nu aveam nici o intentie sa ma grabesc, stiam ca am de mers doar vreo 24 de kilometri si vremea a fost destul de buna. Am fost foarte atent la picioare, nu am vrut sa fiu prea insistent cu efortul, dar totusi am reusit sa metg cam o ora jumate fara pauza. Am stat cam o jumate de ora cu Salvador, Pietro si catre sfarsit a ajuns si Kimbeley. Cu ea am mai stat la povesti o vreme despre tatuajele ei misto si despre cat de ieftin a fost echipamentul meu. Apoi am pornit iar la drum, si am tot mers pe drumul drept. Am avut senzatia ca aud tunete si ca vad nori de ploaie in departare, dar cred ca a fost doar o impresie. Campia e larga si uneori pare fara sfarsit. Am mai luat o pauza pentru picioare in primul sat peste care am dat si apoi am continuat mersul. M’am oprit doar in Ledigos, locul in care ne propusesem sa ramanem, unul din putinele cu bucatarie de pe drum. A ramas si Sebastian, Eduardo si Po, cu toate ca isi proousesera sa mearga inca 4 kilometri. Lui Sebastian i s’a facut rau si nu a vrut sa forteze nota.

Hostelul a fost dragut, a avut chiar si o piscina pe care nu am apucat sa o folosesc si internet gratis. Am mancat bine la pranz si am lenevit tot restul dupa amiezii. Am povestit mult cu Eduardo. E arhitect si mi’a povestit despre Mexic si cum se descurca el cu clientii. Am povestit si despre economie, politica, tot soiu de povesti. Prin preajma erau si fete dragute, asa ca a fost o dupa amiaza relaxanta. Pe inserate am stat la taclale cu un grup de tineri germani: Flo, un tip care a terminat scoala si avea nevoie de o provocare, Iana, Iulia si inca o tipa foarte prietenoasa al carei nume imi scapa. M’am distrat bine pe seama originii mele transilvanene si a vampirilor. Cred ca le’am lasat o impresie buna, erau dezamagiti ca vreau sa merg 33 de kilometri maine. Sper sa reusesc.

Leave a Reply