spanialapas Ziua 15 San Juan de Ortega

Am pornit cu inima cam albastra de dimineata, stiind ca Salvador ramane in spate, fara sa stiu cand il voi mai intalni. Dimineata a fost destul de trista, cu un drum care nu cerea atentie speciala. Dar la un moment dat m’am intalnit cu Margareta, un alt calator singuratic. Am povestit o buna bucata de drum, despre cum ea a avut o cadere nervoasa dupa zece ani de predat dramaturgie adolescentilor si cum acum are nevoie de timp sa se gandeasca ce sa faca’n continuare. A fost interesant ca amandoi ne doream sa mergem singuri pe drum, dar am mers cam o ora, chiar mai mult, impreuna. La un moment dat am ajuns intr’o padure de pini si ne’am vazut fiecare de ritmul sau.

In San Juan de Ortega m’am intalnit cu Andrea, Stefi si Sebastian. Se pare ca ma asteptau pe mine, dorind sa mergem impreuna mai departe. Nu stiu de ce m’am incapatanat sa raman insa. Ne’am fixat unde sa ne vedem in Burgos si ei au mai mers vreo 4 sau 6 kilometri. Eu m’am cazat, am facut un dush si am dormit traditionalul de pe acuma somn sanatos de dupa amiaza. Oricum altceva mai bun nu aveam de facut, e un loc atat de mic si lipsit de optiuni, incat nu am prea avut de ales. Pe la vreo 6 fara un sfert am deschis iar ochii si Margareta m’a intrebat daca nu vreau sa merg la slujba.

Biserica e foarte interesanta si are o cripta cu mai multe moaste inauntru. Se pare ca sfantul Ioan de la Ortega are ceva puteri miraculoase, mai ales in privinta fertilitatii. Are multe elemente ciudate, cativa diavoli, capete de dragoni desenati pe arcurile gotice, capiteluri foarte detaliate si un baldachin somptuos, cu unul dintre sicriele sfantului (are trei). M’am dus sa ma asez si in fata era Salvador. M’am bucurat tare sa’l vad, dar cred ca l’am intrerupt un pic din rugaciune. Cred ca in sfarsit si’a gasit impacarea cu biserica.

Dupa slujba am mai povestit un pic si am asteptat ora 7 ca sa putem manca. Barul de langa hostel era unica optiune pentru cina, cu exceptia automatului de la hostel. Cina a fost super buna, cu ardei copti care mi’au amintit de casa. Am mancat mult mai bine decat m’as fi asteptat si apoi am asteptat sa treaca timpul. Nu am putut sta afara pentru ca e un vant foarte rece. Locul e foarte putin aglomerat, poate la un sfert din capacitate. E liniste si cam plicticos, fata de zilele anterioare. Dar poate asta ma astepta aici, vreme sa stau cu mine.

Leave a Reply