spanialapas Ziua 14 Belorado

Azi m’am trezsit in sfarsit la 6 fara un sfert si ammreusit sa pornesc la 7, dupa un mic dejun sanatos si impachetarea de dimineata. In fiecare dimineata am nevoie de vreo 15 minute pentru impachetare. Am pornit in forta si am ajuns in urmatorul sat, Granon, in vreo ora si 20 de minute, cu toate ca era la vreo 7 kilometri. Toata ziua s’a continuat asa, cu viteza si pauze de cel putin 15 minute. Sper sa reusesc sa’mi temperez ritmul, acum ca e totul plat in fata mea. Vremea a fost foarte buna de asemenea, putin innorata si fara prea mult soare puternic.

Din bucuriile zilei de azi merita amintita portia de ras din Granon cu Salvador si Sebastian, mica brutarie cu croassainte imense din Villamayor, catelul prietenos din Viloria de la Rioja si cele din partea a doua a zilei. Azi am trecut in Castillia y Leon, o regiune care ne va lua vreo 10 zile ca s’o traversam. La Rioja a ramas in urma. Belorado e primul loc din Castillia in care am poposit, la un hostel parohial.

Imi plac foarte tare aceste hosteluri, sunt cu adevarat traditionale si cei care lucreaza voluntar aici sunt de obicei foarte de treaba. Azi am vorbit cel mai mult italiana de cand sunt pe drum cu Gregorio, un elvetian aproape de pensionare. El si Monika stau doua saptamani ca voluntari aici pentru ca nimeni din comunitatea din Belorado nu vrea sa tina deschis hostelul parohial, nu aduce destul profit. Mai sunt inca vreo 6, 7 hosteluri, cu piscina chiar, ai tot soiul de facilitati, dar facute cu scop turistic. Cele parohiale functioneaza pe baza donatiilor si a voluntarilor. Uneori chiar a voluntarilor veniti din alte tari. Atmosfera a fost foarte prietenoasa, hostelul e lipit de biserica, iar pe fatada bisericii sunt vreo 5, 6 cuiburi de berze, pline.

Gregorio a fost foarte prietenos si catre sfarsitul zilei chiar m’a invitat sa’l vizitez in Elvetia. Asta inseamna ca i’a placut puiul cu ciuperci pe care l’am gatit (m’ia luat cam o ora). Totusi, dincolo de toate acestea, ne’am cam intristat pentru ca ne’am dat seama ca micul nostru grup se cam sparge. Andrea si Stefi au mers in urmatorul sat, Salvador va merge maine doar vreo 10 kilometri pentru ca are probleme serioase la genunchi, iar eu si Sebastian cine stie ce ritm vom avea. Probabil vom ajunge in 2 zile in Burgos, dar dupa, cine stie? Partea buna a fost ca Salvador are vesti bune de acasa, asa ca poate va fi totul mai bine pentru el. Pare a fi un ajun al despartirilor, dar sunt linistit.

Leave a Reply