spanialapas Ziua 8 Estella

Am pornit de unu singur din Puente dela Reina fara sa’l astept pe Sebastian. Aveam din nou nevoie sa merg singur. Daca in zilele de dinainte mi’a prins foarte bine la moral mersul cu el, simteam ca inca o zi in plus ar fi fost prea mult. Asa ca ne’am dat intalnire la un hostel din Estella si ca ne rezervam unul altuia locul. Drumul a fost fara mari peripetii, cu exceptia durerilor de genunchi. Am avut mai toata ziua un peisaj larg in fata ochilor. In prima portiune am urcat si am vazut pana hat departe. Apoi a urmat coborarea si cu mici exceptii, am mers destul de drept.

Pe drum am gasit remediul pentru durerea mea de genunchi: sa merg cu spatele. Asa greutatea mea nu apasa pe rotula, ci pe tendoanele de la spate. Am folosit mai ales dupa ce mi’am uitat batul donat de Sebastian la biserica din (nu’mi amintesc acum numele). A fost biserica in care m’am recules pentru prima data de cand sunt pe drum. Mi’a prins foarte bine.

Probabil datorita acestei pauze m’am hotarat sa merg la celalalt hostel, la cel parohial. M’am gandit ca am sa ii dau de stire lui Sebastian si vi e si el acolo. Ma mai gandeam si sa merg cu vreo 7 kilometri in plus sa ma reintalnesc cu Salvador si Andrea si sa il fortez si pe Sebastian sa traga mai tare. Oricum, pana la urma mi’a fost cam greu catre sfarsitul drumului, am mai luat un Compeed pentru picioare, celalalt era pe terminate si m’am dus tinta la hostelul parohial.

Acest tip de hostel este de obicei finantat de biserica catolica si adesea functioneaza prin donatii. Asa era si acesta, se putea dormi, lua cina si micul dejun, iar la sfarsit donai cat credea de cuviinta. A fost un loc foarte primitor si m’am bucurat de gazduirea voluntarilor. Nu a fost nici pe departe atat de aglomerat pe cat ma asteptam, iar serviciile au fost foarte calde, in comparatie cu hostelurile municipale. Mi’as dori sa stau cat de des in altfel de locuri daca am de ales.

L’am anuntat prin SMS pe Sebastian de locul gasit si am asteptat sa ne intalnim. Dupa putina vreme ma suna si’mi spune ca mi’a rezervat loc la hkstelul celalalt. Eu i’am zis ca’l asteptam dincoace, ca i’am trimis mesaj. Cred. A s’ suparat pe mine si a ramas sa ne vedem peste o ora langa biserica. Dupa o ora m’am ridicat din pat ca sa ma intalnesc cu el. Nu stiu ce s’a intamplat, dar nu ne’am vazut, cu toate ca am dat tarcoale cam o ora zonei. M’am intors la hostel ca sa’mi continui somnul.

Dupa vreo ora s’a schimbat radical situatia: Sebastian era la hostelul municipal, cu Andrea si Salvador, mancau din paella promisa de Andrea. Am fost chemat sa ajung repede. Numai bine ca m’am ratacit si am dat ocolul aproape intregului centru pana sa’i gasesc. Foarte tare m’am bucurat si le’am propus sa mergem la slujba, ma simteam dator sa merg la biserica daca tot stau la hostelul parohial. Spre surprinderea mea au venit si Sebastian si Salvador. Salvador ne’a spus povestea lui cu accidentul. E luga si am sa o spun in alt loc.

Dupa slujba eu m’am dus spre hostelul meu iar restl spre ale lor. Urma sa inceapa cina la 8. A fost foarte buna mancarea, un fel specific Estellei, cu linte, cartofi si putina carne. Am petrecut seara la telefon, dorindu’mi ca toti cei dragi de acasa sa vada frumusetile pe care le vas eu.

Leave a Reply