spanialapas Ziua 5 Pamplona

Am pornit ultimul din camera mea dimineata, pana m’am macanit sa’mi fac bagajul. Aveam o bagheta care ma cam incurca asa ca am luat cam o treime din ea si restul am lasat’o acolo. Prima data am trecut cam greu podul pe care venisem, un pod medieval din piatra care greu ar fi daramat. Am trecut cu dificultati pentru ca si cea mai mica panta imi producea dureri. Drumul a inceput cu o zona industriala neasteptata, pana atunci nu banuiam ca ar fi putut fi urma de poluare prin zona. A continuat cu un urcus si bineinteles cu un coboras. Noroc cu batul, dar tot m’am cam chinuit cu coborarile. A fost o portiune destul de lunga cu suisuri si coborasuri, pana cand am dat din nou de Laci si Sebastian, care’si racorea picioarele in rau. Eu eram intr’un ritm bun asa ca i’am lasat sa’si vada de pauza.

Drumul a continuat foarte fain pe langa malul raului si m’a relaxat bine de tot. Era un soi de rezervatie/parc cu ciresi si alti fructiferi care cresteau in voia lor. Nu lipseau nici lanurile de grau, aproape in parg. Am traversat autostrada printr’un tunel special facut pentru cei care se plimba si am dat peste un deal arid si foarte insorit. A fost o zi cam torida, iar dealul asta a fost cam dificil, cu un drum cam denivelat. Dar dupa el a urmat o zona umbrita de copacii de pe marginea drumului, asa ca mi’am mai revenit un pic.

Pana la urma am ajuns in apropiere de Pamplona. A fost mare trecerea, mi’a luat o vreme pana sa ma prind ca nu trebuie sa salut pe toata lumea. A fost primul contact cu civilizatia dupa cateva zile de semisalbaticie. Dar m’am obisnuit destul de repede la ritmul orasului. Dupa o vreme de mers de’a lungul raului m’am bucurat tare sa’i vad pe Sebastian si pe Laci din nou. Am pornit impreuna spre hostelul german despre care citise Sebastian ca ar fi nemaipomenit.

Ne’am adaptat din mers modul de orientare prin oras si am ajuns pana la urma la refugiul dorit. Gazdele au fost foarte de treaba si ne’au spus ca hostelul oficial este nou, in conditii bune si are bucatarie, un aspect care devenise important. Asa ca am pornit usurel spre Jesus y Maria. Cu mici impiedicari in orientare am reusit sa ajungem si la acesta si chiar s’a meritat.

Ne era tuturor o foame de pelerin hamesit asa ca i’am carat repede dupa mine la piata, eu m’am mai plimbat prin zona asa ca m’am orientat corect. A urmat un dezmat de cumparaturi, cum numai oamenii flamanzi sunt in stare sa faca. Am luat mancare cam de 30 de euro: ulei de masline, juma de kil de sunca, oua, un vin bun, cola, rosii cherry si salata verde. Ne’am distrat bine in bucatarie, am facut o omleta din 11 oua, 400 de grame de “speck”, o salata gigantica. Laci era cel mai fericit dintre noi toti, el era saracul in mare suferinta, dar tot a taiat niste usturoi si rupt niste salata. Era foarte multumit ca poate manca o masa copioasa, nu un meniu pentru pelerini care e prea putin pentru o jumatate de zi de mers.

Dupa masa ne’am spalat hainele impreuna si le’am pus la uscat in masinaria care vorbea doar spaniola. Pana la urma am reusit sa o cacem sa vorbeasca englez si sa ne uste hainele sintetice. In tot acest timp eu eram cam panicat, ma dureau genunchii si inceouse sa mi se roseasca calcaiele si cam amenintau sa dea in besici. M’am tot gandit serios si mi se parea a surd sa incep sa am probleme cu besicile asa de devreme, asa ca m’am hotarat sa iau o zi pauza. Am cam tras si de Laci si Sebastian sa faca la fel, dar nu erau foarte convinsi. Sebastian avea un muschi cam intins, iar Laci avea mari probleme cu genunchii. Eu m’am panicat, eram foarte speriat de durerea de genunchi si de necrutatoarele besici.

Mi’am luat Compeed, o solutie pentru picioarele jenate de incaltaminte. Chiar daca Sebastian insista ca trebuie sa folosesc crema doar in timp ce merg, eu am inceput sa dau cu ea pe picior chiar daca nu ar fi avut efect. Aveam nevoie sa simt ca fac ceva ca sa nu se inrautateasca situatia. Crema si o zi de pauza, eram convins ca de asta am nevoie.

Cumva am ajuns pana la El Corte Ingles unde mi’am reincarcat cartela de Vodafone. Mi’am consumat cumva tot creditul folosind doar internetul. Sebastian si’a facut si el cumparaturi si ne’am intors la hostel. Eu eram hotarat sa mai raman o zi in Pamplona, chiar si singur. Am adormit mai linistit stiind ca nu trebuia sa merg a doua zi pe jos. A fost prima zi naspa de pe drum, in care m’am panicat tare.

Leave a Reply