TransISTor 2010 – A treia zi

În a treia zi și-au făcut intrarea în scenă Richard Wright, responsabil cu digitizarea materialelor audio video din arhiva BBC, implicat în proiectul PrestoPrime și Alain Depocas, directorul centrului de cercetare și documentare de la Fundația Daniel Langlois.

Richard a avut o prezentare foarte tehnică, dar extrem de utilă. A început prin a face distincția dintre conservare și restaurare. Pentru el și cei care se ocupă de arhiva BBC este clară această distincție, cu toate că se pare că unii confundă cele două tipuri de demers. Dar și ei au făcut de la bun început o confuzie, folosind termenul de conservare în locul celui de digitizare. Argumentul lor e că până la urmă și digitizarea este tot un proces de conservare.

Au început digitizarea materialelor audiovizuale pentru a salva materialele aflate în pericol de deteriorare. Dar odată cu trecerea în format digital, a apărut și nevoia de a întreține tehnologiile digitale. Totodată, s-a dovedit că acest proces este unul continuu. Chiar dacă nu este evident, digitizarea este un proces care trebuie întreținut, la fel ca orice altceva. Este simplu de înțeles de ce o clădire sau un artefact are nevoie de întreținere (semnele degradării sunt vizibile), dar mulți ignoră nevoia de a întreține tehnologiile digitale. Sfatul lui este ca în momentul începerii unui proces de digitizare să se stabilească un procent de 30% pe an din costul inițial doar pentru întreținere (aceasta incluzând și migrarea pe un suport IT proaspăt în paralel cu menținerea celui vechi).

Lucrând din 1965 la arhiva BBC, pentru Richard fișierele digitale nu sunt un dat de-a gata ca și pentru mulți dintre noi. El a atras atenția că fișierele sunt doar o altă modalitate de a păstra informația, la fel cum în trecut casetele, hîrtia sau filmul erau containerele pentru informații. Nu putem fi siguri că pe viitor fișierele, așa cum suntem obișnuiți azi cu ele, vor mai exista. Această imposibilitate de a prevedea viitorul adaugă și mai multă presiune asupra celor care doresc să păstreze informația sub formă digitală pe termen lung. Din păcate există o incompatibilitate între arhiviști și cei care oferă suportul tehnic: arhiviștii doresc să păstreze informația pentru todeauna, pe când grija celor din IT este doar pentru următorii câțiva ani.

O analiză foarte bună a raportului dintre densitatea informației și durabilitatea suportului a fost redată sub forma următoare:

Apoi a prezentat o soluție alternativă la stocarea pe harddiskuri. Se pare că la stocarea unei cantăți mai mari de câțiva terabytes se merită folosirea unor sisteme de stocare pe bandă magnetică. Mai jos se pot vedea diferitele caracteristici ale diverselor sisteme disponibile în momentul de față:

În continuare a vorbit despre “degradarea biților”, un proces care are loc adesea fără să fim conștienți. Chiar dacă informația digitală pare în bună regulă, ea poate fi coruptă, ascunzând erori invizibile. Iar fișierele comprimate suferă mai mult decât cele necomprimate când apare această problemă:

După această comparație foarte convingătoare despre necesitatea de a păstra informația necomprimată, a trecut la descrierea relației dintre materialul arhivat și datele de catalog (metadata). Fiecarui fișier digital ar fi bine să-i fie verificată integritatea, prin procesul denumit checksum. Acest lucru se poate face cu programe precum cksum, md5 sau jdigest. Aceste programe extrag după un algoritm anumite secvențe de cod binar și fac un soi de amprentă a fișierului digital. Apoi, la nevoie, se poate verifica dacă fișierul inițial a fost corupt: dacă amprenta digitală inițială se potrivește cu cea din momentul testării, înseamnă că e totul în regulă. Dacă nu, fișierele nu mai sunt identice. Acesta este un test simplu, dar se pot face teste mai complexe asupra fișierelor, cu ajutorul diverselor unelte. Există programe care identifică formatul fișierului (cum ar fi Droid sau Jhove). Chiar dacă pare un lucru simplu, este important când ai multe fișiere diverse să ai o metoda automată de sortare a lor. La fel de important este să ai și o metodă de a extrage informația de catalog din fișiere. Există unii care crează fișierele și datele de catalog separat, și cei care introduc datele de catalog în fișier, pentru a nu se pierde. Dar în momentul în care ai nevoie de datele de catalog, trebuie să accesezi o baza de date, nu fiecare fișier în parte. De aceea au fost create și programe dedicate extragerii și compilării metadatelor din fișiere . OAI-PMH este protocolul standard pentru acest proces, promovat de inițiativa OAIS.

Wright a continuat discutând despre dificultățile creării unui catalog pentru fișierele dinamice (time-based), video și audio. PrestoSpace, despre care a vorbit și Daniel Terrugi, este până în momentul de față cea mai bună sursă de informație pentru documentare în privința arhivării digitale a materialelor audio video. Se intenționează crearea unui centru de informare și servicii în diverse țări din Uniunea Europeană pentru a veni în ajutorul celor care doresc să conserve materiale audio video în format digital pornind de la acest proiect. Prezentarea s-a încheiat cu descrierea procesului de digitizare și oferirea spre acces a arhivei BBC. iPlayer este partea cea mai vizibilă a acestui demers. Din păcate arhiva pune la dispoziție doar materialele din ultima săptămână. Partea de radio este accesibilă și în afara Marii Britanii, spre deosebire de programele televiziunii. Oricum, în fața BBC a apărut o provocare potrivită pentru celebrarea centenarului: până în 2022 (BBC s-a înființat în 1922) toată arhiva BBC va fi digitizată.

Mai multe despre munca lui Richard Wright puteți afla din acest interviu.

Alain Depocas a vorbit în calitate de director al centrului de cercetare și documentare a Fundației Daniel Langlois. El a prezentat complexitatea demersurilor de conservare a operelor artiștilor contemporani. De la instalații video, la artă video. Din păcate nu am reușit să iau foarte multe notițe, așa că vă invit să explorați siteul: http://www.fondation-langlois.org/html/e/

Leave a Reply